-- Povestea --
Povestea asta veche, parca n-are rost
Toata lumea stie ca se termina prost.
Sperantele desarte se scurg in canal
Toti inca incearca sa inoate la mal.
E-o lupta inchipuita, cu gesturi disperate
Apasa greu pe trupuri si minti reinventate.
Doar bocetul de clopot smuls din pamant imbata
Aceeasi poveste ce-i scrisa inca-o data.
Cand din lumini pierdute izbite la-ntamplare,
Apar seminte negre cu pete de culoare.
Se pierd in rotocoale de mase adunate
Se-ating, se sparg, se schimba, mereu neterminate.
Se strang in sfere ample aduse in cascada
Si se transforma iute in bulgari de zapada
Povestea este veche, doar foaia este noua
Creionul e tocit si este rupt in doua.
Tu spune-le iubito cu un suras blajin,
Ca am ajuns sa fiu cu mine un strain.
Cand dorm te tin in brate in visul meu etern
Petalele cu roua peste mormant se-astern.
Cand o sa treaca timpul de mine vei uita
Eu o sa am in suflet numai lumina ta.
Cand noaptea o sa cada pustie si albastra,
Eu voi pluti pe vantul ce-ti bate la fereastra.
In vene o sa-mi curga numai pamant si fum,
Dar o sa stau de-a pururi sa te astept in drum.
Tu o sa treci prin mine si poate vei simti
Mirosul umbrei mele pe care parca-l stii.
Iar cand va bate ceasul in care vei simti
Ca a venit momentul sa pleci dintre cei vii
Voi fi eu primul care o sa te-astepte-n drum
Atunci cand si tu-n vene vei fii pamant si fum.
Povestea este veche si parca n-are rost
Toata lumea crede ca se termina prost.
Cand noaptea o sa cada pustie si albastra
Eu ma voi bucura ca e povestea noastra.