-- Maria -- Pe cand noi doi ne-am intalnit, N-as fi crezut Ca sufletul meu frant, Mai poate sa iubeasca-atat de mult. De 12 ani ne-am fost aproape, In vorbe si in fapte Si am fost fericiti, Si foarte-ndragostiti. Acum eu beau alcool cu litri Tu in depresii intri Atat de tare te resping Ca nici nu mai suporti sa te ating. Te uiti cu sila cum am devenit Si ma privesti asa urat Ca nu as fi crezut, Ca o sa-ajung sa te dezgust atat de mult. Eu te privesc si-acum ca pe-o icoana Ca pe-o comoara Ca pe-o captura Ca pe o victima a nedreptatii pura. Eu sunt bolnav si simt ca merit Sa nu te merit Eu nu mai pot sa fiu normal Imi construiesc cu grija, viitorul meu letal. Si dupa atat de multe pahare pline cu alcool Ma-ntind pe acelasi pat morbid si gol Si dupa atat de multe zile ingrozitoare Eu nu mai pot sa sper la vindecare. Si chiar de vezi ca totul e pierdut Tu inca mai rezisti Astepti, agonizand ca un martir Sa vezi cum se ascunde omul din vampir. Am devenit un monstru Si am ucis cu sange rece viitorul nostru Cu mintea-ncatusata-n nebunie Vand ieftin sanatatea pentru bucurie. Si simt cum ma privesc din umbra geto-dacii Stramosii mei ma vad si ma iubesc ca tatii Eu pacea o strivesc si linistea o rup Ca-mi curge-n vene sacru sangele de lup.