-- Maria --

Pe cand noi doi ne-am intalnit,
N-as fi crezut
Ca sufletul meu frant,
Mai poate sa iubeasca-atat de mult.

De 12 ani ne-am fost aproape,
In vorbe si in fapte
Si am fost fericiti,
Si foarte-ndragostiti.

Acum eu beau alcool cu litri
Tu in depresii intri
Atat de tare te resping
Ca nici nu mai suporti sa te ating.

Te uiti cu sila cum am devenit
Si ma privesti asa urat
Ca nu as fi crezut,
Ca o sa-ajung sa te dezgust atat de mult.

Eu te privesc si-acum ca pe-o icoana
Ca pe-o comoara
Ca pe-o captura
Ca pe o victima a nedreptatii pura.

Eu sunt bolnav si simt ca merit
Sa nu te merit
Eu nu mai pot sa fiu normal
Imi construiesc cu grija, viitorul meu letal.

Si dupa atat de multe pahare pline cu alcool
Ma-ntind pe acelasi pat morbid si gol
Si dupa atat de multe zile ingrozitoare
Eu nu mai pot sa sper la vindecare.

Si chiar de vezi ca totul e pierdut
Tu inca mai rezisti
Astepti, agonizand ca un martir
Sa vezi cum se ascunde omul din vampir.

Am devenit un monstru
Si am ucis cu sange rece viitorul nostru
Cu mintea-ncatusata-n nebunie
Vand ieftin sanatatea pentru bucurie.

Si simt cum ma privesc din umbra geto-dacii
Stramosii mei ma vad si ma iubesc ca tatii
Eu pacea o strivesc si linistea o rup
Ca-mi curge-n vene sacru sangele de lup.