-- Rigor Mortis --

Sunt mort, iubirea mea,
Dar si din moarte simt
Ca-n mine curge, fara trup, fiinta.
Nu sangerez, dar inca port dorinta
Ca o explozie, cand moare inca-o stea

Carnea s-a strans, tacerea ma masoara,
Dar gandul meu, ramas fara mormant,
Te cauta, prin stele, precaut,
Ca pe o taina veche si bizara.

Nu mai respir, dar totusi, totul doare!
In golul dintre clipe, ma inspir.
Ce-i moartea, daca nu un alt delir
Al dorului, care nicicand nu moare?

Raman o forma fara timp si nume,
Un cantec slav in marginile lumii,
Iar Rigor Mortis - lantul dintre huma
si cer - ma tine viu
Asa cum sunt legati de pat nebunii.

Nu am sfarsit. Doar tu esti inceput.
si-n nefiinta, simplu, te chemam:
Caci moartea - stii - nu este de temut,
Doar disperarea mea, pentru dorinta sa te am.